hey, man, fă-mi loc în creierul tău

hei, omule, te ştiu...
trei seri vom bea împreună
şi-ai să mă iubeşti fiindc-am băut împreună,
fiindc-am aruncat în aer
buchete de flori la un meci cu rapid.

dacă-mi plac lucrurile frumoase,
tu crezi că-s frumos,
dacă discutăm şi zic adevărul,
crezi că-s plin de curaj.
citindu-mi nerăbdarea,
crezi că te iubesc cu o inimă care nu se va schimba
şi nu va minţi niciodată.

dar gîndeşte-te aşa: un om urît
spunînd lucruri frumoase, încet şi pe ascuns,
departe de vorbăria periculoasă a mulţimii...

dragostea ta arde
şi vede-n mine un tip fără greşeală.
ai vrea unul altuia să ne luăm viaţa,
trăind pe placul celuilalt.

dar ce să fac cu fidelitatea ta?
ce-mi pasă mie de angajamentele tale?
din partea mea, poţi trăi crezînd şi-n rahat...
mai bine umblă umil şi deloc dornic să afli
ce lucruri ai fi în stare să faci
din dragoste de viaţă.

eu am nevoie de mirosul corpului tău,
de felul în care ştii să-mi alungi neliniştea,
nu altfel ca vîntul care alungă pe cîmp ciulinii,
într-o zi de toamnă, fără umbre sau străluciri.

eu am nevoie de vocea ta monotonă
povestind despre oameni lucruri la care nu m-am gîndit.
am nevoie să stăm întînşi pe pat
sub cerul liber care se înserează,
şi lenjeria să se tot întindă în lume
în tonuri de gri.